Thursday 4 November 2010

Bent'e soi - curreli / lameafoglia - DEDICAU A TOTTUS IS MIGRANTES - NO al pacchetto sicurezza! L'UMANO è MIGRATORE -MIGRARE è UMANO



Video definitivu po su test finali de Restart (Lisboa) ma no galu accabbau.

Po ascurtai sa cantzoni intera bai a http://www.myspace.com/lameafoglia




Bent' e soi

Music by:

Lame a Foglia d'Oltremare

Diego Deidda : voice
Lorenzo Leppori: electric guitar
Massimo Cadeddu: electric bass
Alberto Coda: drums
Simone Pistis: classic guitar,
accordeon and armonica

www.lameafoglia.it

Associazione Culturale
"Lame a foglia d'oltremare"
C/o Massimo Cadeddu
Via Bonaria, 62 - 09098 Terralba (OR)

tour/performance:
lameafoglia@gmail.com
+39 329 31 04 945
+39 051 37 22 77

Drowing, Modeling, Lighting
AnimatioN, post-production :

Cladinè Curreli

www.cladinedda.blogspot.com

cladinedda@gmail.com





testo in sardu e italiano:

Bent'e soi
Diego Deidda
Su castigu de sa libertadi
Po custas rundinis nieddas
Chi no tenint abas siguras
De lassai su primu apprigu,
Sa sperantzia
Sa cundanna
Sa beridadi
Su sonnu,
No reit prus su fiu connottu
De su liminaxiu

Currit su mari a sa terra
Asegus lassada,
Niu sustantziosu de ruinas
E de lonadigu sarenu,
Bianca lughi
De is casciais,
Terra sicca in labru mannu,
Su mundu si sprigat
Tristu in custus ogus!

Nieddu su mari adenotti
Nieddu su sidi allacanat
Su cropus, dibilli fusti
Intregau a su entu

– Cabudu fundu de chelu chi arriccisi
Vagabundu su coru miu a cantus
S’aidu suamì!
S’animu e is ogus
Furamìa! –

Obrescit su mangianu
E straccus is ogus si serrant,
Bentu! Losinga is fillus tuus
Nascius e pascius in africana
Terra, iscontzollada
In s’ammentu,
Ddis ses baculleddu, pausu
In s’arriscosu caminu,
Buidu, e buida lughi

Arrubiu, su Bent‘e soi
Suat vidas istrangias!
Arrubiu, su Bent‘e soi
Suat vidas affrancadas!
Il castigo della libertà
Per queste rondini nere
Dalle ali incerte
Di abbandonare la prima dimora,
La speranza
La condanna
La verità
Il sonno,
Ormai, non le trattiene più
La familiare soglia

Il mare insegue la terra
Abbandonata alle sue spalle,
Un nido abbondante di rovine
E di lunatica quiete,
Bianca luce
Dei denti,
Terra arida sul grande labbro,
Il mondo si specchia triste
In questi occhi!

Nero il mare è la notte
E nera è la sete che affligge
Il corpo, debole fuscello
Affidato all’impeto del vento

– Estremità profonda del cielo che ricevi
Vagabondo il cuore mio a pezzi
Toglimi il respiro!
L’anima e gli occhi
Rubami! –

Albeggia il mattino
E stanchi gli occhi si chiudono,
Vento! Accarezza i tuoi figli
Nati e cresciuti in una terra africana,
Turbata
Dalla memoria,
Sei per loro la guida, il ristoro
Nel periglioso cammino, vuoto,
E vuota luce

Rosso, lo Scirocco
Spira vite straniere!
Rosso, lo Scirocco
Spira vite liberate





No comments:

Post a Comment

. . . . .. . . . . . . . . . . . ... .. ...